Articole etichetate cu: pensiune cai

Black Beauty : capitolul 30 : Un cal in varsta, un cal novice


versiune engleza By Little Fox : https://www.youtube.com/watch?v=sj1B3k1J6eY

Black Beauty : capitolul 30 : Un cal in varsta, un cal novice

 

Am devenit bun prieten cu celalalt cal al lui Jerry, Captain. Nobilul, batranul cal de razboi a fost o companie placuta si nu mi-am imaginat niciodata ca ne va parasi. Si cred ca nu ar fi facut-o daca nu era accidentul. Nu am fost acolo asa ca stiu doar ce am auzit.

Se pare ca Jerry si Captain tocmai ce au lasat un client cand au auzit o teribila agitatie in apropiere.

” Eliberati drumul!” , cineva a tipat. ” O trasura a scapat de sub control.”

Jerry si Captain s-au intors sa vada ceva ingrozitor. O trasura trasa de o pereche de cai mari, panicati, au scapat de sub control si alergau spre ei. Totul s-a intamplat atat de repede incat Jerry si Captain nu s-au putut da la o parte din drum. Trasura s-a izbit in ei, lovindu-se atat trasurile cat si caii.  Jerry a fost aruncat afara si a scapat doar cu un cucui si vanatai. Bietul Captain nu a fost asa de norocos.

Era o vedere trista sa-l vezi slabit in grajd, cu rani inflamate si sangerand de la numeroase taieturi. Jerry si veterinarul au facut tot ce au putut pentru el si pentru o vreme parea sa se simta mai bine. Dar Captain era un cal foarte batran si curand, Jerry a realizat ca niciodata nu se va recupera pentru a fi folosit la trasura.

” S-ar putea recupera destul de bine pentru a-l vinde. „, a spus veterinarul. ” Ar putea aduce cativa pounds daca l-ai vinde cuiva care ar avea nevoie de un cal la trasura. ”

” In nici un caz. Nu o sa vand un bun prieten, sa-l trimit la munca grea si mizerie.”, a spus Jerry ferm. ” Este mult mai bine sa-l eutanasiem , aici, acasa. Asa, voi sti ca nu va mai suferi niciodata. ”

In ziua urmatoare, fiul lui Jerry, Harry, m-a dus la potcovar pentru a mi se schimba potcoavele. Cand m-am intors, Captain nu mai era. Imi lipseste vechiul prieten mult si stiu ca si lui Jerry si familiei sale, deasemenea.

Intre timp, trasura s-a reparat si era treaba de facut, asa ca jerry s-a apucat sa caute un cal nou. A mers la un tanar de la un grajd al unui nobil. Acest tanar i-a povestit despre un anumit cal, unul tanar, de rasa pura, dar care s-a speriat cand a fost inhamat la trasura si a cauzat un accident. Cum grajdul era bine renumit, calul trebuia vandut.

” Nu este calul tipic de trasura. Este tanar si cu spirit. ”

” Ma pot ocupa daca este tanar, numai sa nu fie obraznic. ”

” Nu este obraznic si nici nu are vicii. Dupa parerea mea, accidentul nu a fost din vina lui. A fost o zi frumoasa si calul nu a facut suficienta miscare in saptamana aceea. Curelusa fixa a fost stransa foarte mult si zabala era cam dura pentru el. Cred ca acea combinatie l-a facut pe cal sa-si piarda mintile. ”

” Are sens pentru mine. Poate ca are nevoie de tratament corect si o zi normala de munca ca sa-l linisteasca. Voi veni sa-l vad maine.  ”

A doua zi, calul a venit acasa cu Jerry. Numele lui era Hotspur. Avea doar 5 ani si era foarte chipes. L-am salutat cand se uita prin grajd, mi-a raspuns politicos, dar parea distras.

” Nu poate fi adevarat. Am scazut atat de mult la pret incat sa devin un umil cal de trasura?”

” Nu este o viata rea. Da, munca poate fi grea. Dar Jerry si familia sa sunt cei mai blanzi stapani pe care ii poti avea. „, i-am spus.

Hotspur parea dezgustat si si-a petrecut marea majoritate a timpului din prima noapte rotindu-se in boxa incat nu am putut sa dorm. dar dupa 6 ore de tras trasura in ziua urmatoare, s-a intors la grajd mult mai linistit si mult mai sensibil.

Jerry si-a petrecut foarte mult timp cu el in prima saptamana si intr-un final au inceput sa se inteleaga asa cum eu ma intelegeam cu Jerry.

” Vezi? ” , i-a spus Jerry fiului sau intr-o zi. Cu o zabala usoara in gura si destula munca, Hotspur al nostru va fi la fel de bland ca un miel. Pierderea nobilului este castigul nostru. Acum avem un cal tanar, bland, puternic cu multi ani inainte pentru munca. ”

Pana si Hotspur parea sa fie de acord.

” Cred ca puteam sfarsi intr-un loc mult mai rau. „, a spus intr-o seara dupa ce ne-am terminat boabele. ” Macar aici nu trebuie sa port acea curelusa fixa ingrozitoare. Si zabala e mult mai placuta decat cea veche. ”

Eram de acord cu el. Dupa putin timp, Hotspur s-a integrat atat de bine incat nu-mi pot aminti de acele vremuri fara sa mi-l aduc aminte pe el.

 

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 29 : Ziua Alegerilor


Versiune engleza: By Little Fox : https://www.youtube.com/watch?v=vU6jmd8LrA8

Black Beauty : capitolul 29 : Ziua Alegerilor

 

Ne-am intors acasa intr-o zi si am gasit-o pe Polly asteptandu-ne.

” Jerry! Unul dintre candidati a fost aici astazi. Vrea sa-ti inchirieze trasura pentru saptamana urmatoare, pentru alegeri. ”

” Poti sa-i spui sa caute o alta trasura. Nu vreau sa vad postere ale candidatilor pe trasura mea. ”

Ziua alegerilor este pentru alegerea liderului de catre oamenii din oras. Pare sa faca multi oameni sa se poarte ciudat. Chiar biata Dolly a fost necajita de cativa baieti obraznici care credeau ca tatal ei sprijita partea gresita. Totul a fost foarte tulburator pentru mine. Cand ziua alegerilor a sosit, impreuna cu Jerry am muncit mult. Multe alte trasuri au fost inchiriate de catre candidati care incurajau oamenii sa voteze. Acest lucru facea ca strazile sa fie mult mai aglomerate si mai agitate decat de obicei.

Tocmai ne-am intors de la statia cu trasuri cand o femeie tanara s-a indreptat spre noi. Hainele ei erau vechi si simple si tinea in brate un copil. Femeia parea speriata si confuza. Copilul plangea cu o voce slaba.

” Scuza-ma, domnule. „, i-a spus femeia lui Jerry. ” Puteti sa-mi spuneti cum sa ajung la spitalul Sf.Thomas? Vin  de la tara si nu stiu orasul. Nu ma asteptam la atata agitatie. ”

” Alegerile sunt astazi. Daca nu te deranjeaza ca te intreb, de ce ai nevoie de spital?”

” Este pentru fiul meu. Are 4 ani, dar nu poate merge mai bine decat un bebelus. Mereu are dureri. Doctorul a spus ca daca il pot aduce la spital, ar putea sa-l ajute. Asa ca, acolo il duc. ”

” Doar nu te gandesti sa mergi pe jos. Spitalul este la trei mile iar copilul pare greu. ”

” Da, este. ” , raspunse femeia cu un zambet trist. ” Dar sunt puternica si vin de departe. ”

” Multimea pare agitata astazi. Urcati-va in trasura, doamna, si va duc eu. ”

” Multumesc, dar nu as putea domnule. Abia am bani sa-mi platesc drumul de intoarcere spre casa. ”

” Uita de bani. Am o sotie si copii acasa si este o onoare sa va ajut. Acum urca-te si te duc pana acolo pe gratis. ”

” Dumnezeu sa te binecuvinteze!!! „, spune femeia printre lacrimi.

Cum Jerry a deschis usa trasurii ca femeia sa urce, doi oameni bine imbracati au aparut. Amandoi purtau culorile electorale.

” Taxi!!”.

” Ocupat!!:, a spus Jerry.

Omul nu a parut sa auda. Au impins-o pe femeie inapoi si s-au urcat in trasura.

” Scuzati-ma, domnilor, v-am spus, aceasta trasura este deja inchiriata de doamna aceasta. ”

Unul dintre barbati a aruncat o privire scurta asupra femeii. ” Sunt sigur ca poate astepta! Afacerea noastra este foarte importanta!”, a spus. ” Apoi, noi am intrat primii. Inseamna ca este trasura noastra. ”

” In regula, domnilor. Stati inauntru cat timp doriti. „. S-a intors spre femeie: ” Nu-ti face griji. Vor pleca curand. ”

Le-a luat doar cateva minute domnilor sa-si dea seama ca Jerry nu-i va duce nicaieri. Au coborat din trasura, foarte suparati.

Jerry a ajutat femeia sa urce in trasura, apoi i-a dus la spital. Femeia i-a multumitde mai multe ori ceea ce l-a multumit pe Jerry. Ne pregateam sa plecam cand o femeie bine imbracata a coborat scarile spitalului, cautand o trasura. De indata ce l-a vazut pe Jerry, a zambit incantata.

” Jeremiah Barker! Tu esti? ”

Jerry a parut la fel de incantat sa o vada. Ascultand conversatia, am descoperit ca femeia locuia pe o proprietate frumoasa de la tara. Polly a lucrat pentru dansa inainte sa se casatoreasca cu Jerry si sa se mute la Londra.

” Cum ti se pare munca aceasta ca vizitiu de trasura-taxi? Stiu ca sotia ta a fost ingrijorata de sanatatea ta anul trecut. ” Da doamna. A fost. Am fost racit toata iarna datorita orelor lungi si iarnii grele. Dar nu stiu ce sa fac daca nu am cai de care sa ma ocup. ”

Femeia a zambit. ” Inteleg. Dar nu uita, mereu este nevoie de  vizitii si ingrijitori buni. Daca vreodata vrei sa renunti la viata de taximetrist, anunta-ma. „

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 28 : Soarta lui Ginger


Black Beauty 28: Ginger's Fate | Level 6 | By Little Fox

versiune engleza Black Beauty 28: Ginger’s Fate | Level 6 | By Little Fox https://www.youtube.com/watch?v=E5usrxZ_yeM

Black Beauty : capitolul 28 : Soarta lui Ginger

 

Iarna s-a transformat in primavara asa ca vremea era mult mai buna, mai ales ca viata cailor de trasura este mereu grea. Totusi, stiu ca a mea este mult mai buna decat a altora. Am aflat cu cat mai buna intr-o zi.

Trasura lui Jerry si altele asteptau la intrarea in parc. Era un concert in parc in acea zi. Vizitii stiau ca oamenii vor avea nevoie de o trasura in drumul spre casa dupa ce concertul se va termina.

In timp ce stateam acolo, o trasura saracacioasa a oprit langa a noastra. Calul care tragea era o iapa castanie, batrana, extenuata. Puteai sa-i numeri fiecare os de pe corp.

Jerry mi-a pus sa mananc niste fan in timp ce asteptam. Vantul a suflat niste fire spre iapa si ea si-a intins gatul lung si subtire sa le culeaga. Apoi s-a intors si s-a uitat dupa mai mult cu ochii ei fara speranta. Am crezut ca este ceva familiar la ea. Pana sa-mi dau  eu seama, ea s-a uitat la mine: : ” Black Beauty, tu esti? ” . Era Ginger. Dar nu este de mirare ca nu am recunoscut-o. Arata ca un alt cal. Gatul ei arcuit arata acum drept si slab. Picioarele ei delicate si subtiri erau acum umflate de la munca grea. Si fata ei care era plina de viata acum arata numai suferinta. A tusit si mi-am dat seama ca problemele ei legate de respiratie erau mai grave decat oricand. Ce s-a intamplat cu ea?

Vizitii de la trasurile noastre stateau de vorba la o distanta scurta asa ca am facut un pas sau doi ca sa pot vorbi cu Ginger.

” M-au mai tinut la Earlshall un an sau doi. Apoi m-am recuperat pentru a fi buna de munca. Fiul contelui s-a plictisit de mine asa ca am fost vanduta unui domn in zona. ”

” Era un bun stapan? ”

„Era in regula. La inceput ne-am inteles bine. Dar intr-o zi m-a galopat mai mult decat de obicei si problemele mele respiratorii au reaparut. ”

” Oh, nu. ”

” Domnul m-a tratat si m-a tinut pe repaos dar apoi m-a vandut. ”

A povestit ce s-a intamplat apoi. A fost vanduta de mai multe ori, intotdeauna ajungand in situatii si mai rele. Fiecare stapan si-a dat seama ca nu poate munci din greu fara ca problemele respiratorii sa nu revina.

” Intr-un final am fost vanduta unui om care detine mai multe trasuri si cai de inchiriat. Le ofera celor care nu isi permit propria trasura. Cand a aflat despre problemele mele, a decis sa ma vanda impreuna cu trasura lui cea mai ieftina. Omul care m-a cumparat nu-i pasa daca ma pune la o munca prea grea. Tot ce-l intereseaza este ca aiba profit. Asa ca muncesc tot timpul, fara sa am o zi libera. ”

” Ce ingrozitor!! Dar tu reuseai sa te mentii cand erai tratata urat! ”

” Stiu, dar ce rost are? Daca oamenii decid sa se comporte urat, vor face asta indiferent de orice. Tot ce putem face este sa induram cat putem pana la final. Ma bucur sa vad ca ai un stapan bun, Beauty. Cat pentru mine, o sa privesc inainte pana cand aceste zile se vor termina.

M-am simtit foarte trist, mai ales cand imi aminteam ce cal bun a fost odata. Nu m-am putut gandi la nimic ca sa-i spun ca sa o fac sa se simta mai bine. Asa ca, mi-am pus nasul langa ea, ca sa o consolez.

” Esti singurul prieten pe care l-am avut. ” , mi-a spus.

Apoi, vizitiul de la trasura ei a venit si au plecat.

A trecut o saptamana si ceva cand am vazut o caruta care trecea pe langa mine, ducand  un cal mort. Capul calului atarna pe marginea din spate. Era o vedere atat de ingrozitoare incat nu m-am putut uita mult. Am vazut destul cat sa-mi dau seama ca in caruta era un cal castaniu, cu gatul lung si cu o dunga alba pe fata. Cred ca era prietena mea Ginger in acea caruta. Sper ca era ea, oricum. Asta ar insemna ca suferinta ei s-a sfarsit pana la urma.

 

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 27 : Un adevarat gentlemen


Black Beauty : capitolul 27 : Un adevarat  gentlemen

Acea iarna a fost cu adevarat friguroasa si umeda. A fost zapada, lapovita sau ploaie in fiecare zi a saptamanii iar vantul facea lucrurile si mai rele.  Era jalnic sa stai la trasura ore intregi. Macar imparteam ziua cu Captain. Bietul Jerry statea toata ziua, incercand sa se incalzeasca in trasura. Sa treaca mai usor prin asta, Polly o trimitea adesea pe Dolly, fiica lor, la trasura cu mancare fierbinte.

Intr-o zi din aceea, friguroasa si ploioasa, Jerry, fiind inghetat, abia mai putea manca cand a aparut un gentlemen care se indrepta spre noi, ridicand umbrela in semn ca vrea sa inchirieze trasura. Cand l-a vazut, Jerry a inmanat imediat bolul cu supa lui Dolly, care inca mai era acolo si-i tinea companie.

” Nu, nu!! „, a spus domnul cand l-a vazut pe Jerry. ” Termina-ti supa, prietene. Nu am asa mult timp, dar pot astepta pana termini de mancat si fetita ta se indreapta in siguranta spre casa. ” Apoi, s-a urcat in trasura si a asteptat. Jerry i-a multumit apoi s-a intors la Dolly. ” Acesta este un adevarat gentlemen. „.  Si-a terminat supa apoi a trimis-o pe Dolly acasa.

L-am dus pe gentlemen la destinatie si presupun ca a fost multumit cu serviciile oferite pentru ca, dupa aceasta, ne-a angajat mereu. Numele sau era Dl. Wright. Cred ca era iubitor de cai pentru ca mereu se oprea si ma mangaia si-mi spunea cuvinte frumoase. Este un lucru rar pentru clienti sa dea atentie cailor de la trasura.

Intr-o zi, Dl Wright si un prieten de-al sau au inchiriat trasura pentru a face niste cumparaturi. Prietenul sau a intrat intr-un magazin, in timp ce Dl Wright a ramas afara.

L-am vazut pe Dl. Wright cum privea o pereche de cai frumosi care stateau peste drum inhamati la o trasura in fata unui magazin de vinuri. Omul cu care erau caii nu era nicaieri si dupa cateva minute caii au inceput sa fie nelinistiti. Nu erau legati asa ca au pornit la pas singuri. Au facut doar cativa pasi cand un om a iesit din magazin. A pornit dupa trasura, tipand nervos. Cand a ajuns la cai, a inceput imediat sa-i  bata pe amandoi cat de tare a putut. Ii lovea pana si peste cap. Nu puteam privi.

Mr. Wright a vazut tot. A traversat strada si s-a dus la trasura. ” Opreste-te imediat! Altfel, va trebui sa fii arestat pentru ca ai lasat caii singuri si pentru rele tratamente. ”

Omul s-a intors, parand surprins. L-a injurat, dar macar nu a mai batut caii.   Imediat ce omul s-a urcat in trasura, Mr Wright a scos un carnetel si a notat numele si adresa trasurii vopsite pe trasura.

” Ce faci? „, a spus omul din trasura, dar Dl Wright a zambit si nu i-a raspuns, intorcandu-se la trasura noastra.

Cand prietenul sau a auzit ce s-a intamplat, a inceput sa rada. ” Nu ai propriile tale afaceri de care sa te ocupi, in afara sa te preocupe caii si servitorii altor oameni?”

Mr Wright a tacut cateva secunde. ” Stii de ce lumea asta este asa de rea? Pentru ca oamenii se gandesc doar la ei. Nu pot privi pe nimeni cum se comporta intr-un mod crud fara sa incerc sa-l opresc. Daca nu fac asta ma consider la fel de vinovat ca cel care o face. ”

” Inteleg punctul tau de vedere, prietene. „, i-a raspuns impresionat.

” Multi oameni de afaceri mi-au multumit cand le-am povestit ce am vazut despre caii lor care erau tratati rau de angajati. Sunt sigur ca si vanzatorul de vinuri nu va fi o exceptie. Sa mergem si sa-i spunem ce am vazut. ”

Jerry statea in trasura si asculta. Si-a ridicat palaria in fata Dl Wright. ” Mi-as dori sa existe mai multi gentlemeni ca dumneata, domnule. I-ar prinde bine orasului.

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty – capitolul 26 : Regulile lui Jerry


Black Beauty – capitolul 26 : Regulile lui Jerry

 

Asa cum am spus, Jerry Barker nu muncea duminica. Petrecand timpul cu familia sa valora mai mult decat banii pe care ii putea castiga.

Intr-o zi, cand ma inhama la trasura, un domn a venit la noi. Am recunoscut omul. Il plimbam prin oras impreuna cu sotia sa, adesea.

” Buna dimineata, Dl. Briggs. „, a spus Jerry politicos.

” Buna dimineata. Am venit sa-ti ofer o afacere. Doamna si cu mine ne-am decis sa incercam o biserica noua, doar ca este prea departe. As dori sa ne duci pana acolo in fiecare duminica dimineata. ”

” Multumesc domnule. Dar din pacate nu pot. Nu lucrez niciodata duminica. ”

” Inteleg, dar voi plati extra pentru deranj. Va fi doar o calatorie scurta. ”

” Imi pare rau, domnule. Obisnuiam sa lucrez sapte zile pe saptamana si era un dezastru, atat pentru mine cat si pentru cai. In fiecare zi din an munceam. Nu apucam sa-mi petrec nici o zi cu sotia sau copiii. In ultimii cinci ani mi-am facut o regula sa nu lucrez duminica si suntem mai fericiti decat am fost vreodata. ”

” Inteleg! , a spus Dl Briggs. ” Cred ca va trebui sa-mi gasesc o alta trasura. ”

El a plecat si Jerry m-a mangaiat. ” Cred ca l-am dezamagit, Jack.  Dar nu putem renunta la duminica noastra. ”

Cand Polly a iesit din casa, el i-a povestit ce s-a intamplat. ” A fost dificil sa-i spun ” nu”, Mr Briggs e unul dintre cei mai buni clienti. Sotia sa merge la cumparaturi ori in vizita cu orele si intotdeauna plateste pretul corect fara cearta. Nu este niciodata pe fuga si ducand-o unde are nevoie este o munca usoara si pentru cai. Am putea-o pierde de client din aceasta cauza. Ce crezi Polly? ”

” Cred ca ai ales bine. Imi amintesc cum era cand lucrai tot timpul. Nu m-as intoarce la acele vremuri nici daca ai castiga de doua ori mai mult. ”

Timp de trei saptamani nu am primit nici un semn de la Dl Briggs. Intr-o seara, Polly a spus ca un servitor a venit in acea zi pentru a afla daca Jerry il poate lua pe Dl. Briggs a doua zi dimineata.

” I-am spus ca poti, desigur. I-am mai spus ca sunt surprinsa, avand in vedere ca Dl. Briggs a angajat pe altcineva. ”

” Ce a spus servitorul?”

” A spus ca Dl. Briggs s-a enervat ca nu lucrezi duminica, asa ca a incercat alte trasuri. Dar doamna nu a fost fericita cu nici o alta trasura. Unii mergeau prea repede, altii prea incet si  nu erau la fel de draguti si curati ca ai tai. Asa ca, a insistat sa te angajeze din nou. ”

Jerry era fericit sa aiba clientul favorit inapoi. Era la fel de fericit ca decizia pe care o luase sa nu luceze duminica.

Dar intr-o zi, curand dupa acest episod, a facut o exceptie. Un vecin a avut nevoie sa mearga in zona rurala pentru a vizita pe mama sa, bolnava.

Am fost ales pentru calatorie. Eram obosit dupa o saptamana de munca, dar Jerry a inchiriat o trasura mai usoara pentru calatorie. Era mult mai usor de tras. Era o zi de mai frumoasa si mi-a placut ca am lasat orasul in urma si ca respiram  aerul curat de tara. Familia Dinah locuia intr-o ferma mica. Doua vaci stateau pe pasune si mancau iarba.

” Poti sa-ti legi calul in grajdul vacilor in timp ce astepti. As vrea sa avem un grajd mai frumos sa iti oferim. ”

” Daca vacile tale nu se supara, cred ca va fi mult mai fericit sa stea o ora sau doua pe pasune. ”

Omul a acceptat fericit. Jerry m-a dus in padoc, mi-a dat jos harnasamentul si mi-a dat drumul. Nu mi-a venit sa cred ce noroc am avut. La inceput nu eram sigur ce sa fac. Sa pasc? Sa ma tavalesc? Sa ma asez sa ma odihnesc? Sau sa galopez pe camp? Am facut toate aceste lucruri.

Jerry zambea in timp ce ma privea si stiu ca era fericit ca am venit aici, chiar daca era duminica.

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 25 : Viata in Londra


https://www.youtube.com/watch?v=qrHlVC5moak video original, Life in London

Black Beauty : capitolul 25 : Viata in Londra

 

Noul meu stapan se numea Jerry Barker. M-a condus pe o strada ingusta cu niste case saracacioase pe o parte si cu grajduri pe partea cealalta.  Oprind in fata unei case, a fluerat. In fata usii a iesit familia sa.  Sotia sa era putin grasuta, dar era o femeie draguta numita Polly. El mai avea un baiat de 12 ani,vHarry, si o fetita de 8 ani, Dolly. Toti trei erau la fel de draguti si blanzi ca Jerry. Erau cea mai fericita, iubitoare familie pe care am vazut-o vreodata.  Curand, toti stateau in preajma mea, in grajdul mic dar curat in care m-au adus.

” Este bland tata? „, Dolly a intrebat.

„Da, Dolly.”, i-a raspuns tatal ei. ” Este la del de bland ca o pisica. Vino sa-l mangai. ”

In timp ce fetita ma mangaia, mama ei s-a dus sa-mi aduca boabe de mancare. Jerry si fiul sau mi-au umplut boxa cu fan si in curand totul era confortabil si eu eram tare fericit.

Familia a decis sa ma numeasca Jack, dupa un cal batran si bun pe care l-au avut. Mai era un cal in grajd. Era un cal sur, mare, chipes si mandru in ciudat varstei inaintate. Numele lui era Captain si candva a fost un cal de razboi din timpul razboiului Crimean. Dupa ce am inceput sa ne cunoastem, Captain mi-a povestit multe povesti din acele zile. Unele erau povesti interesante despre mersul in formatii alaturi de alti cai. Altele erau despre lucruri ingrozitoare vazute pe campul de lupta.

Curand am aflat ca Jerry era un vizitiu. Oamenii il angajau ca sa-i duca in diverse locuri cu trasura lui.

In prima mea zi, Jerry l-a luat pe Captain cu trasura de dimineata. Cand s-au intors dupa-amiaza, mi-a venit si mie randul. Jerry a pus hamul pe mine, asigurandu-se ca mi se potriveste si ca-mi sta bine. Nici John Madly de la Birtwich park nu putea fi mai atent. Cel mai mult m-am bucurat ca nu trebuia sa port curelusa fixa care-mi tinea capul sus. Dupa ce am fost inhamat la trasura, Jerry m-a dus pe o strada mai larga. Ne-am oprit la o statie de trasuri, loc in care mai erau trasuri care asteptau clienti. Cand am ajuns mai erau cateva trasuri aliniate deja si toti vizitii l-au salutat pe Jerry. Doi barbati au venit sa se uite la mine.

” Arata foarte bine. „, a spus un barbat.

” Arata chiar prea bine. Trebuie sa fie ceva in neregula cu el. O sa afli zilele acestea. ”

” Poate !! „, spuse Jerry razand. ” Dar pana atunci nu-mi pierd timpul ingrijorandu-ma pentru acest lucru”.

Asa ca viata mea la Londra a inceput. In prima saptamana am aflat ce presupunea de fapt munca mea. Zgomotul, multimea m-au facut sa ma simt nesigur. Dar am aflat ca pot avea incredere in Jerry pentru a trece mai usor prin toate aceste lucruri. Era cel mai bun vizitiu din cati am cunoscut si dadea mai multa atentie cailor decat lui insusi. In curand a aflat ca-mi dau toata silinta cand este vorba de munca. Niciodata nu a folosit biciul intr-un mod rau, ci doar ca sa ma indrume, atingandu-ma gentil pe spate pentru a porni. Dupa o perioada, am inceput sa ne intelegem foarte bine, atat de bine cat un cal si un om poate. Jerry era bun cu noi si in grajd. Captain si cu mine intotdeaua aveam destula mancare si apa. Jerry ne dadea jos capastrul seara ca sa putem sa ne miscam. Un singur lucru Jerry l-a facut pentru noi, ceea ce a fost atat de bine. Ne dadea o zi de odihna: duminica. Munceam mult in timpul saptamanii incat eram asa de fericit cand duminica venea. Jery credea ca atat omul cat si animalul are nevoie de o zi libera.

 

 

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 23 : Un alt stapan nou


Black Beauty : capitolul 23 : Un alt stapan nou

 

Noul meu stapan se numea Mr. Barry. Doctorul sau i-a recomandat sa faca mai multe exercitii, asa ca el a ales sa incalece.

Mr. Barry era un domn bland care voia sa faca tot ce este mai bun pentru mine, dar nu stia mare lucru despre cai.

A inchiriat o boxa intr-un grajd, de langa casa sa si a angajat un ingrijitor, pe nume Filcher,  sa aiba grija de mine. El era ingrijitor part time. In restul timpului, el si sotia sa cultivau fructe si legume si cresteau gaini si iepuri pentru vanzare.

La inceput mi-a placut de Filcher destul de mult. Imi curata boxa, ma ingrijirea si ma hranea corespunzator. Dar dupa o perioada, observam ca masa mea de boabe devenea tot mai mica. Era ciudat pentru ca Mr. Barry comandase multa mancare buna pentru mine.

Filcher mereu ajungea la mine foarte devreme. Fiul sau mai mic venea deasemenea. Baiatul avea intotdeaua un cos acoperit cu care intra in magazie. Dupa cateva minute iesea, isi saluta tatal si pleca. Inca mai aveam fan sa mananc, dar imi lipseau boabele. Ele imi dadeau energia de care aveam nevoie pentru munca.

Intr-o zi, Mr. Barry a calarit spre ferma prietenului sau. Omul acesta avea ochi buni pentru cai.

” Calul tau nu mai arata asa de bine ca atunci cand l-ai adus prima data la mine. A fost bolnav?”

” Cred ca este. Nu mai este plin de viata, asa cum obisnuia sa fie. Ingrijitorul mi-a spus ca toamna caii sunt slabiti. ”

” Prostii. Cu ceea ce face la tine nu ar trebui sa aiba nici o problema in nicio perioada a anului. Cu ce-l hranesti? ”

Dl. Barry i-a povestit.

” Nu stiu cine-ti mananca  boabele, dar e clar ca nu le mananca calul tau. Mai bine ai fi mai atent.”

Cu cateva dimineti mai tarziu, Filcher si fiul sau au ajuns la grajd ca de obicei. Baiatul intra in magazie, avand in mana cosuletul.

” Ahaaaa”, o voce a strigat. ” Un ofiter de politie a iesit din magazie, tinand intr-o mana cosul si cu alta mana baiatul.

Au fost multe plansete si tipete, dar intr-un final adevarul a iesit la iveala. Filcher isi punea fiul sa fure boabele. Le furau pentru a hrani iepurii. Mr. Barry a devenit suspicios dupa ce a vorbit cu prietenul sau, asa ca a pus politia sa investigheze. Cand a aflat ce s-a intamplat, l-a concediat pe Filcher imediat.

Dupa cateva zile, a venit noul meu ingrijitor. Era un tanar inalt, frumos, pe nume Alfred Smirk, care se considera la randul sau foarte chipes. Petrecea mult timp aranjandu-si parul si hainele pentru a arata perfect. Ii placea sa ma aranjeze si pe mine. Coama si coada mereu straluceau iar copitele erau date cu ulei.  Doar atat a facut pentru mine.  Smirk era cel mai lenes om pe care l-am vazut. Rareori imi verifica unghiile, potcoavele sau ma tesala. Era foarte neglijent legat de curatarea boxei asa ca incepuse sa miroase.

” Alfred, boxa miroase !”, a spus Mr. Barry intr-o zi. ” Nu crezi ca trebuie curatata?”

” Domnule, as putea face acest lucru daca doriti, dar este periculos sa folosesc apa intr-o boxa. Ar putea sa raceasca. ” ,  a spus in cel mai fermecator mod al sau Alfred.

” Ohh, mai bine nu faci acest lucru”, a spus Mr Barry. ” Dar ceva trebuie facut legat de miros. Poate cineva sa vina sa verifice scurgerea.”

Un om a venit sa verifice boxa. Nu a gasit nimic si mirosul a continut.

Umezeala constanta a facut sa-mi fie afectate copitele. In cele din urma, unghiile s-au agravat ca nu mai puteam merge pe teren cu pietre.  Stapanul s-a ingrijorat si m-a dus la un potcovar. Acesta mi-a ridicat un picior si a dat din cap.

” Calul dvs. are o boala cauzata de statul in umezealasi mizerie. Ma mir ca ingrijitorul dvs nu a observat acest lucru pana sa se agraveze asa rau. ”

Mr. Barry a fost surprins si furios. L-a rugat pe potcovar sa ma trateze pana ma fac bine si l-a concediat imediat pe ingrijitor.

Dar de data aceasta nu a mai avut nici o intentie sa angajeze un nou ingrijitor.

” Sa detin un cal este prea complicat. Am sa vand acest cal si voi inchiria unul  cand voi avea nevoie.”

 

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 24: La vanzarea de cai


Black Beauty : capitolul 24: La targul de cai

 

A fost un targ de cai in apropiere unde, Dl Barry, m-a dus. Oamenii veneau de peste tot sa-si vanda caii. Nu am mai vazut asa de multi cai intr-un singur loc.

Erau cai tineri care nu au mai iesit din ferma pana acum sau ponei care-mi aminteau de Merrylegs. Am vazut sute de cai de trasura sau cai de incalecat. Unii cai aratau foarte bine. Altii, ca mine, erau puternici si aveau unele cicatrici, dar inca erau buni de munca. In partea opusa erau caii batrani, caii cu probleme si cei care erau foarte slabi.

Mr. Barry m-a dus la un vanzator bun care a promis ca ma va vinde la un pret bun. Am fost legat langa alti cai puternici, aratosi si multa lume se oprea sa ne admire.

Boierii bine imbracati mereu intorceau capul de la mine cand imi vedeau cicatricile, iar altora le era indiferent.

Majoritatea cumparatorilor faceau aceleasi lucruri. Mai intai imi deschideau gura pentru a afla varsta. Apoi se uitau la ochi, la picioare si la corp. Apoi, ma puneau sa merg la trap. Chiar daca majoritatea faceau acelasi lucru este foarte interesant cat de diferit se simtea examenul, totul depinzand de persoana care il facea. Unii erau duri, altii blanzi. Un singur om mi s-a parut  foarte bland. M-am gandit ca daca m-ar cumpara as fi tare fericit. Era un om mic, dar agil si rapid. Puteam sa-mi dau seama imediat ca se pricepea la cai. Vorbea calm si ochii lui caprui aveau o privire blanda. Dupa ce m-a examinat , m-a mangaiat.

” Esti un baiat bun.”, apoi s-a intors la vanzator. ” Iti dau 23 pounds pentru el.”

” Imi pare rau prietene. Acest cal face cel putin 30. ”

Omul a plecat. L-am urmarit cum pleaca dorindu-mi sa revina. Apoi, a venit un alt om cu o voce puternica sa ma examineze. Nu era deloc grijuliu cand ma examina. Am fost usurat cand a plecat si nu i-a adresat nici un cuvant vanzatorului. Sigur nu voiam sa merg acasa cu un om ca acela. Mai multi vizitatori treceau, dar nici unul nu a fost interesat de mine.  Apoi, s-a intors omul cu vocea puternica.

” 23 pounds pentru calul negru”, i-a spus vanzatorului. ” Este un pret corect.”

Vanzatorul a ezitat. Am stat acolo de o perioada de timp si cred ca s-a gandit ca nu va obtine pe mine pretul pe care si l-a dorit. Pana sa dea un raspuns, omul care am vrut sa ma cumpere s-a intors.

” Buna beiete! Poate ca suntem sortiti sa fim impreuna pana la urma. ” S-a uitat la vanzator: ” Iti dau 24 pounds. ” Omul cu vocea puternica a dat din cap si a plecat. Dealerul i-a zambit. ” Sa spunem 25 pounds si este al tau.”

Dar cumparatorul a vrut sa dea doar 24 pounds si 10 penny si cu atat m-a cumparat. Omul cu ochii verzi a platit, m-a luat de frau si m-a luat cu el.

Am ajuns la un han din apropiere, unde mi-a dat mancare si apa. Dupa o ora, noul meu stapan a pus saua pe mine, a incalecat si am plecat spre casa.

Am mers pe drumuri de tara, pe drumuri mai largi. Cu cat mergeam mai departe cu atat drumul devenea mai aglomerat. Intr-un final am ajuns pe o sosea si am continuat spre un loc si mai aglomerat. Nu am mai vazut asa ceva pana acum. Erau strazi la dreapta, strazi la stanga si strazi  care se intersectau. Mai erau cai, trasuri si oameni peste tot. Erau noi semne, noi zgomote, noi mirosuri. Era asa de coplesitor incat eram bucuros ca noul meu stapan era acolo sa ma ghideze. Am ajuns in marele oras numit Londra.

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty :capitolul 22: cal de inchiriat


2017-02-13_204303Black Beauty :capitolul 22:  cal de inchiriat

 

Contele m-a vandut unui om care era proprietarul unui grajd pentru inchirieri.

Noua mea casa era departe, ceea ce insemna ca trebuia sa calatoresc cu trenul. Aceea a fost o zi infricosatoare. Eram obisnuit sa vad trenuri, desigur, si niciodata nu ma speriam cand trecea unul pe langa mine. Dar urcand intr-un tren si simtindu-l, era cu totul si cu totul alta poveste. In primele minute am tremurat asa cum tremura trenul. Dupa un timp, mi-am dat seama  ca nu este nimic de care sa-ti fie frica. Am calatorit tot  restul drumului in liniste. Dar am fost foarte bucuros cand am coborat. La finalul calatoriei, am fost dus la un grajd pentru inchirieri. Nu era la fel de aerisit ca celelalte ” case” ale mele, dar nici nu era asa de rau.  Proprietarul si ingrijitorii erau blanzi si experimentati.

Noul proprietar s-a uitat la genunchii mei, dar nu parea sa-l deranjeze.  In curand am aflat ce inseamna sa fii un cal de inchiriat. Proprietarul avea multi cai si multe trasuri de toate formele. El le inchiria unor oameni care nu detineau asa ceva. In primele dati cand am fost inchiriat, proprietarul sau unul din ingrijiotori a condus trasura. Nu a fost rau deloc. De fapt, nu era cu nimic diferit fata de ce eram eu obisnuit. Odata ce proprietarul a vazut cat de bine ma descurc, a preferat sa ma inchirieze unor oameni care preferau sa conduca singuri. ACUM a fost ceva diferit.

Pana in acel moment, eram condus numai de persoane care stiau sa conduca. Chiar si cand James a invatat sa conduca, il avea pe John langa el. Multi dintre oamenii care m-au inchiriat nu eram buni conducatori. Unii preferau sa tina haturile foarte intinse mai tot timpul. Nu slabeau haturile deloc si nu-mi permiteau sa ma relaxez.  Altii erau exact opusul. Lasau haturile foarte slabe, cazand pe crupa mea. Asta inseamna ca nu aveau nici un control daca azvarleam, sau cabram. Nu sunt eu genul acesta de cal, asa ca nu prea am ce comenta la acest tip de oameni. Totusi, imi lipsea ajutorul vizitiului, mai ales cand coboram o panta.

O data, am mers o distanta de drum cu o piatra in copita, pana cand un om a oprit vizitiul si l-a informat. Vizitiul nici nu a observat ca ceva este in neregula.  Apoi, mai era o categorie care se gandea doar la viteza. Acestia cred ca suntem ca trenurile, care merg fara sa oboseasca.

Asa ca, munca mea era diferita de la o zi la alta. Cateodata era placut, cateodata nu. M-am imprietenit cu alti cai acolo, in special cu o iapa numita Peggy.  Ea facea pereche cu mine cand cineva voia doi cai. Ea era un cal dragut cu un temperament bun. Prima data cand am mers impreuna, am observat ca ea are un mers ciudat. Nu facea nici trap, nici canter, ci o combinatie intre aceste mersuri. La cativa pasi ea facea un pas in fata. A fost foarte confuz pentru mine cand am incercat sa-mi fac mersurile dupa ea. Intr-un final, am intrebat-o de ce merge cu un asa ciudat pas.

” Stiu ca mersurile mele sunt gresite, dar nu e chiar vina mea. Este din cauza ca picioarele mele sunt scurte si am probleme in a tine pasul cu mersul tau. ”

Din fericire pentru Peggy, doua femei au indragit-o asa de mult, incat au cumparat-o. Dupa aceea, am vazut-o pe Peggy de cateva ori pe strada, plimband-o pe doamna cu o trasura mica si fiind foarte bine ingrijita si foarte fericita.

Nu vreau sa ma plang legat de casa mea. O data, un om m-a placut asa de mult incat si-a dorit sa ma vada cum merg de calare. Dupa cateva plimbari, l-a intrebat pe stapan daca sunt de vanzare.

” Prietenul meu  cauta un cal de calarie, sa-l cumpere. Cred ca acest cal este perfect. ”

” Calul acesta este unul din cei mai buni din grajdul meu. Dar cred ca m-as putea sa ma despart de el la un pret bun. ”

Asa ca, am fost vandut iar.

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Black Beauty : capitolul 21: speriat


2017-01-30_205226Black Beauty : capitolul 21: speriat

 

Blantyre a ramas la EarlsHall pana cand Lady Anne si-a revenit in urma cazaturii. Apoi s-a intors acasa. Ingrijitorul sef, Mr. Reuben Smith, l-a condus pana la gara in timp ce Mr.York inca era la Londra cu contele.

Trasura avea nevoie de cateva reparatii, asa ca a fost lasata in oras. A imprumutat o sa pentru a ne intoarce acasa. Mai intai m-a lasat la grajdul hotelului sa ma odihnesc si sa mananc. Ingrijitorul m-a pregatit de plecare la ora 16.00. Dar Reuben nu ajunsese inca pentru ca s-a oprit la un bar sa bea cateva beri cu prietenii sai. Nu a revenit pana la ora 21.00. Imediat ce a incalecat, am simtit ca ceva nu este in regula. Reuben este un calaret bun, cu o mana foarte usoara. Acum se balansa inainte si inapoi si tragea de darlogi. Dupa ce am iesit din oras, mi-a cerut galop. M-am supus, chiar daca simteam ca mi se slabeste o potcoava si ma simteam inconfortabil. Mi-a cerut sa merg din ce in ce mai repede, lovindu-ma cu o cravasa. Nu intelegeam, deja mergeam cat de repede puteam. Mi s-au incorcat muschii si potcoava se slabea din ce in ce mai tare. Era o noapte intunecata si abia de puteam vedea pe unde merg. Acest lucru facea sa fie imposibil sa vad pietrele sau gropile de pe drum.

Am ajuns pe un drum unde muncitorii l-au pietruit. Acolo mi-am pierdut potcoava. Galopand pe acest drum fara potcoava era foarte dureros. Am incercat sa incetinesc, dar Reuben m-a lovit din nou cu o cravasa, asa ca am continuat sa galopez. Copita a inceput sa se crape in timp ce pietrele ma jenau. Nici un cal nu poate suporta asa ceva mult timp. Dar eu am facut tot ce am putut. Intr-un final, un picior mi-a alunecat, m-am poticnit si am cazut in genunchi. Rouben a alunecat din sa si a cazut pe pamant.

Genunchii mei erau raniti, copita inflamata si eram extenuat. Am asteptat ca Rouben sa se ridice, dar dupa cateva gemete a ramas nemiscat. Asa ca, am asteptat. Luna a aparut pe cer, asa ca am putut sa vad drumul liber pe ambele sensuri. Au trecut ore pana am auzit o trasura apropiindu-se. In timp ce  se tot apropia, am crezut ca am auzit pasii lui Ginger. Curand, am vazut-o tragand la o trasura mica, cu doi oameni in ea. Ei au crezut ca Rouben este aproape mort si nu am fost invinuit pentru accident, era destul de usor de vazut pentru toata lumea ce s-a intamplat.

Unul din oameni m-a adus la mosie si m-a predat unui ingrijitor sa imi ingrijeasca ranile si unghia. Copita s-a vindecat repede. Genunchii mei erau o alta poveste.

” Nu cred ca osul este afectat. Acest cal va putea fi folosit dupa o perioada de repaos. Dar va avea mereu aceste julituri urate pe genunchi. „, a spus veterinarul.

” Este pacat! Doamnei nu-i va placea acest lucru. ” , au spus ingrijitorii.

A trecut ceva timp, cu tratament dureros, pana cand rana de pe genunchi s-a vindecat. Dupa o perioada de stat in boxa, ingrijitorii m-au lasat intr-un padoc mic. Am stat o luna pascand iarba si odihnindu-ma. A fost dragut, chiar daca am fost singur. Intr-o zi, am auzit poarta deschizandu-se. Cand m-am uitat, am vazut-o pe Ginger intrand in padoc. Am trapuit pana la ea, plin de bucurie. Si ea a fost bucuroasa sa ma vada. Dar motivul pentru care ea era aici nu era unul fericit. A spus ca fiul contelui a incalecat pe ea cam dur in ultima perioada. In timpul unei vanatoare a fost supusa unui efort mult prea dur si a avut probleme cu respiratia.

” Nu mai suntem caii care am fost candva, nu e asa? „, a spus Ginger.

Oricum, suntem fericiti ca suntem iar impreuna. Am petrecut cateva saptamani pana cand contele a revenit din Londra. El si York au venit sa ne vada.

” Ce pierdere! Ce cal bun! Ma simt teribil, mai ales ca i-am promis prietenului meu ca voi avea grija de acesti cai. „, a spus contele,  uitandu-se la mine si la Ginger.

” Ginger, iapa, ar putea fi in regula dupa o perioada de refacere. ” , a spus York.

„Ii vom da o sansa.” , a spus contele. ” Dar nu pot avea un cal cu asa genunchi in grajdul meu. Cel negru va trebui sa fie vandut. ”

 

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.