Black Beauty : capitolul 24: La vanzarea de cai


Black Beauty : capitolul 24: La targul de cai

 

A fost un targ de cai in apropiere unde, Dl Barry, m-a dus. Oamenii veneau de peste tot sa-si vanda caii. Nu am mai vazut asa de multi cai intr-un singur loc.

Erau cai tineri care nu au mai iesit din ferma pana acum sau ponei care-mi aminteau de Merrylegs. Am vazut sute de cai de trasura sau cai de incalecat. Unii cai aratau foarte bine. Altii, ca mine, erau puternici si aveau unele cicatrici, dar inca erau buni de munca. In partea opusa erau caii batrani, caii cu probleme si cei care erau foarte slabi.

Mr. Barry m-a dus la un vanzator bun care a promis ca ma va vinde la un pret bun. Am fost legat langa alti cai puternici, aratosi si multa lume se oprea sa ne admire.

Boierii bine imbracati mereu intorceau capul de la mine cand imi vedeau cicatricile, iar altora le era indiferent.

Majoritatea cumparatorilor faceau aceleasi lucruri. Mai intai imi deschideau gura pentru a afla varsta. Apoi se uitau la ochi, la picioare si la corp. Apoi, ma puneau sa merg la trap. Chiar daca majoritatea faceau acelasi lucru este foarte interesant cat de diferit se simtea examenul, totul depinzand de persoana care il facea. Unii erau duri, altii blanzi. Un singur om mi s-a parut  foarte bland. M-am gandit ca daca m-ar cumpara as fi tare fericit. Era un om mic, dar agil si rapid. Puteam sa-mi dau seama imediat ca se pricepea la cai. Vorbea calm si ochii lui caprui aveau o privire blanda. Dupa ce m-a examinat , m-a mangaiat.

” Esti un baiat bun.”, apoi s-a intors la vanzator. ” Iti dau 23 pounds pentru el.”

” Imi pare rau prietene. Acest cal face cel putin 30. ”

Omul a plecat. L-am urmarit cum pleaca dorindu-mi sa revina. Apoi, a venit un alt om cu o voce puternica sa ma examineze. Nu era deloc grijuliu cand ma examina. Am fost usurat cand a plecat si nu i-a adresat nici un cuvant vanzatorului. Sigur nu voiam sa merg acasa cu un om ca acela. Mai multi vizitatori treceau, dar nici unul nu a fost interesat de mine.  Apoi, s-a intors omul cu vocea puternica.

” 23 pounds pentru calul negru”, i-a spus vanzatorului. ” Este un pret corect.”

Vanzatorul a ezitat. Am stat acolo de o perioada de timp si cred ca s-a gandit ca nu va obtine pe mine pretul pe care si l-a dorit. Pana sa dea un raspuns, omul care am vrut sa ma cumpere s-a intors.

” Buna beiete! Poate ca suntem sortiti sa fim impreuna pana la urma. ” S-a uitat la vanzator: ” Iti dau 24 pounds. ” Omul cu vocea puternica a dat din cap si a plecat. Dealerul i-a zambit. ” Sa spunem 25 pounds si este al tau.”

Dar cumparatorul a vrut sa dea doar 24 pounds si 10 penny si cu atat m-a cumparat. Omul cu ochii verzi a platit, m-a luat de frau si m-a luat cu el.

Am ajuns la un han din apropiere, unde mi-a dat mancare si apa. Dupa o ora, noul meu stapan a pus saua pe mine, a incalecat si am plecat spre casa.

Am mers pe drumuri de tara, pe drumuri mai largi. Cu cat mergeam mai departe cu atat drumul devenea mai aglomerat. Intr-un final am ajuns pe o sosea si am continuat spre un loc si mai aglomerat. Nu am mai vazut asa ceva pana acum. Erau strazi la dreapta, strazi la stanga si strazi  care se intersectau. Mai erau cai, trasuri si oameni peste tot. Erau noi semne, noi zgomote, noi mirosuri. Era asa de coplesitor incat eram bucuros ca noul meu stapan era acolo sa ma ghideze. Am ajuns in marele oras numit Londra.

 

Categorii: povesti cu caluti | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.